Thursday 17 June 2010

Hometown glory

Ceea ce este revisited trebuie revizitat, asa-i?

In zilele de furie furtunoasa si melancolie nostalgica, zile gri de tunete si fulgere si vijelii, zile de arsita si canicula, zile de prima vara acasa. Luna viitoare se implinesc opt ani de cand am plecat si trei luni de cand m-am intors. In septembrie plec iar.
I've been walking on the same streets I knew before, dar nu se stie cine sunt. Opt ani de zile in care m-am facut de nerecunoscut. Opt ani, si nu a mai ramas nimic din mine aici. Eram un copil, daca am fost vreodata un copil, un copil care se dadea ca stie tot dar nu stia nimic, copilul care si acum stie numai teorii, dar practica putin.
Cand viata vrea numai sa se incrunte, cand nu se poate nicium sa o faci sa mearga cum vrei tu cu fortele tale, trebuie sa inveti si din scoala vietii. Multa durere, multa pierdere, mult trecut peste, mult uitat in spate la fata care a ramas cu mult in spate, fata care a fost pierduta si ea pe drum. Eram altcineva. Normal ca adolescenta ne schimba pe toti, dar nu vad ce a ramas din fata de atunci. Ea a fost eu dar eu nu sunt. Eterna metamorfoza metafizica.

Om vedea ce om gasi la capatul drumului. Fata a devenit femeie? Nu se stie. Om vedea.
Pe moment sunt intr-un oras care nu e hometownul meu imbacsit. Sunt intr-un oras al vacantelor copilariei mele, aceea ce a ramas in urma, un oras care nu e gri decat in anumite zone.

Inspiratia se ascunde prin colturile Pietii, calcata de puzderie de porumbei hraniti parca prea bine. Se va gasi. Wanted. Om vedea.

No comments:

Post a Comment